Bullying la Questfield International College, educația privată sub presiunea transparenței

Fenomenul bullying-ului în școli impune o reacție instituțională clară, documentată și consecventă, menită să protejeze integritatea emoțională și psihologică a elevilor. În mediul educațional, răspunsul la astfel de situații trebuie să fie structurat, cu măsuri transparente și asumate, pentru a preveni escaladarea și pentru a garanta un climat sigur și respectuos. Cazurile în care astfel de reacții lipsesc sau sunt insuficiente ridică întrebări serioase privind responsabilitatea și standardele instituționale.

Bullying la Questfield International College, educația privată sub presiunea transparenței

Ancheta realizată pe baza documentelor și relatărilor puse la dispoziție relevă o situație semnalată de bullying sistematic în cadrul Școala Questfield Pipera, manifestată pe o durată de peste opt luni. Familia elevului afectat a comunicat în mod repetat, prin intermediul unor sesizări scrise și oficiale, existența unor episoade de hărțuire verbală, stigmatizare medicală și presiuni exercitate asupra lor, fără a exista răspunsuri scrise sau măsuri documentate care să ateste intervenții concrete din partea instituției. De asemenea, un răspuns verbal atribuit fondatoarei școlii, Fabiola Hosu, indică o posibilă presiune de retragere a copilului, ceea ce ridică întrebări privind modul de gestionare a situației.

Bullying sistematic și lipsa intervențiilor documentate

Conform documentelor și corespondenței analizate, elevul vizat a fost expus zilnic unor comportamente agresive, inclusiv jigniri directe, excludere socială și etichetări degradante, manifestate în prezența cadrelor didactice. Deși familia a sesizat repetat aceste situații, solicitând intervenții clare și protecție, nu au fost identificate răspunsuri scrise oficiale care să confirme implementarea unor măsuri concrete. Intervențiile instituției au rămas la nivelul unor discuții informale, fără procese-verbale sau planuri de acțiune documentate, fapt care a condus la escaladarea fenomenului.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire în mediul școlar

Un aspect particular al cazului îl constituie utilizarea repetată, în colectivul de elevi, a unei etichetări medicale cu caracter degradant, folosită nu în scop educațional sau de protecție, ci ca un instrument de marginalizare și ridiculizare. Specialiști consultați de redacție consideră această practică ca o formă agravată de bullying, cu impact profund asupra dezvoltării emoționale a copilului. Potrivit materialelor puse la dispoziție, această stigmatizare nu a fost tratată cu seriozitate de conducerea școlii, care nu a documentat măsuri de stopare sau sancțiuni corespunzătoare.

Gestionarea confidențialității și presiuni asupra familiei

Familia a solicitat în mod repetat, în scris, respectarea confidențialității datelor sensibile și protecția copilului împotriva expunerii în mediul școlar. Documentele analizate nu atestă existența unor măsuri formale în acest sens, iar relatările indică faptul că informații sensibile au fost diseminate în colectiv, generând presiune psihologică asupra elevului. Astfel de practici, conform specialiștilor, pot constitui o formă de presiune instituțională, afectând echilibrul emoțional al copilului.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii: între pasivitate și normalizarea fenomenului

În ciuda sesizărilor repetate, cadrele didactice nu par să fi intervenit în mod eficient pentru a opri comportamentele de bullying, iar lipsa documentației scrise privind măsurile luate indică o gestionare informală și neconformă cu bunele practici în domeniu. Familia a primit răspunsuri verbale, fără consemnări oficiale, ceea ce a contribuit la o percepție de toleranță față de abuzuri. De asemenea, situația ar fi fost uneori redusă la o problemă de „dinamică de grup” sau „conflict minor”, ceea ce minimalizează gravitatea fenomenului și amână intervenția necesară.

Declarația fondatoarei și semnificațiile instituționale

Un moment semnificativ în gestionarea acestui caz este răspunsul verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, care, în dialog cu familia, ar fi transmis mesajul: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această formulare, consemnată în documentele puse la dispoziția redacției, este interpretată de familie ca o presiune de retragere și reflectă o posibilă prioritizare a aspectelor contractuale în detrimentul protecției copilului. Școala nu a transmis un punct de vedere scris privind acest episod până la momentul publicării.

Documentare administrativă deficitară și reacții întârziate

La nivel instituțional, reacția la sesizările repetate a luat forma unui document informal de tip Family Meeting Form, fără a stabili responsabilități, termene sau măsuri concrete. Această abordare nu respectă standardele administrative uzuale, reducând trasabilitatea și diluând responsabilitatea. De asemenea, implicarea fondatoarei a fost semnalată oficial abia după ce familia a apelat la asistență juridică, ceea ce indică o reacție declanșată de presiunea legală, nu de preocuparea instituțională timpurie.

Minimalizarea situației în comunicările oficiale publice

Într-un email adresat părinților în ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a calificat situațiile reclamate ca „interacțiuni spontane dintre copii”, exprimare care contrazice sesizările documentate privind hărțuirea repetată și stigmatizarea medicală. Această redefinire ridică semne de întrebare privind capacitatea școlii de a recunoaște și gestiona bullyingul în mod transparent și responsabil.

• sesizări scrise repetate și documentate ale familiei;
• lipsa răspunsurilor scrise oficiale și a măsurilor documentate;
• stigmatizarea medicală repetată, utilizată ca instrument de umilire;
• presiuni resimțite de familie de a retrage copilul;
• gestionarea confidențialității necorespunzătoare;
• reacții administrative informale, fără trasabilitate;
• comunicări oficiale care minimalizează gravitatea situației.

Concluzii și întrebări privind responsabilitatea instituțională

Cazul semnalat la Questfield Pipera evidențiază o serie de deficiențe în gestionarea bullying-ului sistematic, în special în ceea ce privește lipsa unor măsuri documentate și răspunsuri oficiale concrete. Deși familia elevului a comunicat în mod repetat și detaliat problemele întâmpinate, instituția nu a demonstrat prin documente o reacție proporțională și verificabilă. Declarația atribuită fondatoarei școlii și întârzierea reacției oficiale ridică întrebări fundamentale privind prioritățile și capacitatea instituției de a asigura un mediu educațional sigur și protector. În absența unor clarificări asumate și transparente din partea conducerii, rămâne neelucidată modalitatea concretă prin care școala își respectă responsabilitățile față de elevi și familiile acestora.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro